Astazi,
pe 11.08.2012, am avut parte la Art Mania de cele mai mari neplaceri,
insa si de cele mai mari satisfactii. A fost o seara destul de
echilibrata - dar bineinteles, sunt de parere ca se putea mult mai bine.Dupa
cum mi s-a intamplat si ieri, am ramas uimita cat de bine presteaza
trupele "necunoscute", care au cantat pe scena Harley Davidson.
Primii
au fost cei de la ViolentorY, din tara vecina Bulgaria, imbracati ca
niste rockeri furiosi, in piele si cu multe capse si zale pe ei. Muzica
lor a fost furioasa, energica, ei s-au implicat total in muzica si
publicul a remarcat acest lucru, fiind in numar mai mare in fata scenei
decat ieri la prima trupa (poate si pentru faptul ca majoritatea nu
lucreaza sambata, spre deosebire de vineri).
Pe
Abigail am asteptat cu nerabdare sa ii vad pentru ca mai auzisem de ei
si imi place stilul lor, un Metal Death/Doom. Au luat fiinta ca trupa in
anul 1994, au 6 albume la activ, este cea mai longeviva trupa de Death
Metal din Romania, si totusi, nu se prea gasesc nici pe la chioscuri,
nici pe internet. Poate pentru faptul ca au
preferat sa ramana in universul lor si sa nu recurga la "Public
Relations", la promovare pana la saturatie. Stiu ce fac, stiu ce vor sa
transmita prin muzica lor, au un public exclusivist (ca orice trupa de
Metal din Romania, ca doar nu sunt manele!) si sunt mandri de asta! Din
pacate a trebuit sa plec dupa a doua piesa catre scena principala din
Piata Mare sa ii prind si pe cei de la Alternosfera. Dupa ce m-am intors
in Piata Mica m-am intalnit cu un prieten cu gusturi la muzica si la
"sentimente", care mi-a spus ca asa de mult i-a placut cum au cantat cei
de la Abigail, incat nu a mai putut sa plece. Si mi-a fost putin ciuda
ca nu am putut face si eu la fel, sa pot ramane sa ii savurez.
A
trebuit sa fug in Piata Mare pentru ca... se pregateau cei de la
Alternosfera. Si cum concertele din
Piata Mica au inceput cu aproximativ o jumatate de ora mai tarziu, s-a
suprapus tot programul. Adevarul e ca trupele din Piata Mica si cele de
la scena principala erau programate intercalate, cu o jumatate de ora
diferenta. Ideea a fost buna, pana se pregatesc unii, sa cante altii in
cealalta locatie. Insa a aparut problema cu intarziatul.
Si
sa revin la Alternosfera. O alta trupa pe care am tot "vanat-o", pe
care am tot asteptat sa o vad si pe care am ratat-o de cateva ori din
unele locatii apropiate de Medias. Au inceput brusc, energic, nu ne-au
dat timp sa ne dam seama ce se intampla (asta e un compliment). Una
dintre cele trei piese la care am putut fi intre public si scena pentru a
fotografia, a fost "Wamintirile", de pe albumul "Orasul 511", dupa
parerea mea cel mai bun album al lor.
Este o combinatie foarte buna accentul din Republica Moldova si cu
alternative rock-ul.
Din
nou, a trebuit sa merg la Scena Harley-Davidson din Piata Mica pentru
a-i vedea pe cei de la "arc Gotic. Prima impresie nu a fost tocmai la ce
ma asteptam, ei fiind imbracati la camasa si pantaloni de stofa, cu
pantofi, niciunul cu plete. Totusi, mi-am zis sa nu fiu rea si sa le dau
o sansa. Muzical sunau bine, un fel de Metal mai linistit, mai "tras de
par" - dar cand a intrat solistul cu vocea, am zis ca... nu e ok, ca nu
am de ce sa ma chinui. Nu cred ca am stat sa ascult prima piesa.
Oricum, trebuia sa ma duc inapoi in Piata Mare.
Acolo
erau deja cei de la Poets of the Fall - lumea in delir, zbieraturi,
maini in aer (desi era doar ora 17:00). Cantau un fel de balada rock in
gen american. Mi-am zis ca sigur asta e cea mai lenta piesa a lor, ca
urmeaza altele mai nervoase. La urmatoarea, la fel - cuplurile se pupau,
mamicile isi imbratisau fiicele, totul era roz. Dupa aceea am mers in
sfarsit la o bere pe o terasa din incinta cu sotul meu si cu prietenul
cu cunostinte muzicale pe care l-am mentionat si mai devreme - in semn
de protest fata de muzica cantata de Finlandezi. Cantau "Cinematic
Rock", adica muzica pentru filme si jocuri video. Zice-se ca au castigat
numeroase premii, ca sunt mari artisti. De fapt cantau despre dragoste,
parasiri, impacari, ceva foarte siropos. Solistul avea dupa gat un
"fular" de pene negre, gesticula mult prea teatral, era mult prea
afectat de propria lui muzica, un gen care si noi si cu siguranta si el
l-am mai auzit de foarte multe ori in
foarte multe alte imprejurari. Nimeni nu a inteles, din cate am putut
citi pe fete si auzi in jurul meu (in afara de afectatii din fata
scenei, care erau in extaz), de ce Poets of the Fall ar putea fi
vreodata asociati cu brandul Art Mania, un festival "metal" sau "gotic".
La sfarsitul concertului chiar au dat-o in hip hop la cateva expresii
("say my name, say my name" - o piesa de la Beyonce daca nu ma insel) si
il imitau pe Michael Jackson la zbieraturi. Si au mai si cantat vreo 2
ore, cred ca a fost durata cea mai mare alocata unei trupe. O faza
foarte haioasa e ca exact atunci cand au plecat in sfarsit de pe scena,
au inceput sa bata clopotele, chiar atunci toata lumea se indrepta spre
bere / baie / iesire - si cineva a strigat ca "la iesire se dau colaci"
:)
La
ora 19 si ceva au
urcat pe scena Olandezii de la Delain cu Metalul lor Simfonic, o
binemeritata revenire dupa trupa anterioara. Frumoasa solista roscata a
invatat cateva cuvinte in romaneste, special pentru "tara noastra
frumoasa" si pentru a-si impresiona publicul, fiind in Romania pentru
prima data. Cu o voce superba si cu niste jartiere si mai superbe, dadea
din parul ei roscat ca o muza, incantand publicul, iar concertul a fost
unul reusit.
"Mostenitorii
heavy-metal-ului", Edguy, ne-au ametit la propriu. Nu au avut stare
deloc pe scena, parca eram la un meci de tenis. Cu o muzica tipica
pentru rockeri old-school si pentru motociclisti, acestia au fost foarte
asteptati de public (dovada fiind muneroasele tricouri cu numele lor
purtate de fani) si s-au ridicat la nivelul asteptarilor. La fel ca si
cei de la
Delain, au spus ca avem o tara foarte frumoasa si ca se bucura sa fie
pentru prima data aici.
Desi
la a treia participare la Art Mania, My Dying Bride au fost probabil
cea mai asteptata trupa. Eu una stiu sigur ca pe ei am vrut sa ii revad
(dupa ce i-am admirat si la Brutal Assault in Cehia) mai mult decat pe
oricare. Sunt convinsa ca daca o sa mai vina inca la 5 sau 10 editii ale
festivalului, o sa aiba aceeasi energie, aceeasi teatralitate si
aceeasi melancolie ca de fiecare data. Dupa 2 piese au spus ca "what a
beautiful night tonight - too bad we have to make it miserable".
Devotamentul si credinta in propriile versuri ii face sa nu se
plictiseasca nicodata de muzica lor, sa nu isi schimbe genul, sa faca
intotdeauna cate o gluma neagra. Imbracat ca un domn intunecat, pictat
pe maini cu
rosu sangeriu, negru la ochi, solistul Aaron a baut in rand cu
publicul, ridicand paharul - "cheers" - si multumindu-le aproape dupa
fiecare piesa cu "thank you very much indeed". A spus ca ei nu fac
turnee in timp ce lucreaza la un album (care va fi lansat in octombrie),
insa cand au fost invitati la Sibiu din nou, au luat o pauza de la
album sa vina sa ne incante din nou.
Chiar
daca dezamagirile de astazi au fost mai puternice decat bucuriile, la
sfarsit am ramas cu un zambet larg pe buze si cu satisfactia ca i-am
vazut pe My Dying Bride in procesul de creatie de la un metru distanta,
simtindu-le muzica la intensitate maxima.
Text si foto :Gina Stef.
) Nu as putea spune ca a fost ceva deosebit. E un gen de rock pe care
l-am mai auzit cam peste tot si de la multe alte formatii. De remarcat a
fost show-ul pe care au reusit sa il puna la cale, au interactionat cu
publicul si s-au facut placuti de la prima melodie.
