Prima zi la ARTmania Festival 2012 vazuta si relatata de Gina Stef, acrediatata la festival din partea Medias News Blog si Radio Ring.
Am ajuns la 14:30, mi-am luat
frumos acreditarea, nici o problema, toata lumea foarte amabila, parca
as fi aterizat cu trenul pe alta planeta. Am inceput sa ma plimb: piata
mare – piata mica, piata mica – piata mare, si asa mai departe. Targ de
lucrusoare frumoase hand-made, lume buna, rockeri, pletosi, furiosi. Ma
simteam deja in elementul meu. Atmosfera foarte degajata, fiecare isi
vedea de treaba lui (asta in virtutea zicalei: “libertatea ta se termina
acolo unde incepe libertatea celui de langa tine”). Nici soarele nu
ardea foarte tare, asa ca totul a fost perfect.
Primul concert, din Piata
Mica, era programat la ora 15:00. Au inceput sa cante si sa zbiere cei
de la Reborn (RO) pe la ora 15:00. Niste baieti care aveau habar de
muzica, erau bine sincronizati, vocea suna bine, iar glumele dintre
piese facute de “Reactorul Universului” (dupa cum isi spunea solistul)
erau menite sa adune rockerii laolalta. Glumetii au reusit sa smulga
cateva aplauze de la putinii spectatori (in afara de fotografi) care ii
admirau in soare sau pe terasa de langa, la umbra. Sincer ma asteptam sa
fiu dezamagita de prestatia lor, dat fiind faptul ca nu mai auzisem de
ei – insa cu o zi inainte imi facusem “temele” si ii cautasem pe vastul
youtube – dar am fost placut impresionata de genul de muzica “alternativ
– hardcore”.
Dupa o binemeritata pauza de
bere la halba (era cald) au aparut cei de la Voices of Silence (din
Cluj tot in Piata Mica) care au reusit sa adune mai multi impatimiti
decat trupa precedenta. Au cantat un fel de rock clasic, Iris combinat
cu Compact si cu… Metallica 
) Nu as putea spune ca a fost ceva deosebit. E un gen de rock pe care
l-am mai auzit cam peste tot si de la multe alte formatii. De remarcat a
fost show-ul pe care au reusit sa il puna la cale, au interactionat cu
publicul si s-au facut placuti de la prima melodie.
) Nu as putea spune ca a fost ceva deosebit. E un gen de rock pe care
l-am mai auzit cam peste tot si de la multe alte formatii. De remarcat a
fost show-ul pe care au reusit sa il puna la cale, au interactionat cu
publicul si s-au facut placuti de la prima melodie.
Vazand ca nu se mai canta
nimic in Piata Mica (programul fiind decalat cu o ora – trebuiau sa mai
urce pe scena spaniolii de la Kitsune Art) – am mers catre Piata Mare,
unde incepusera sa se adune fanii cu o ora jumatate in fata scenei.
Urmau Norvegienii de la Trail of Tears. Muzica a fost electrizanta,
pletele zburau, iar fotografiile au fost pe masura. Dupa concert au
iesit in fata scenei (prin lateral), ca niste “oameni normali”, fanii
i-au remarcat, zeci de persoane le-au cerut sa faca fotografii cu ei, la
fiecare persoana in parte erau tot mai amabili, tot mai glumeti, tot
mai bucurosi ca atatia oameni le inteleg muzica si ca ii admira atat de
mult. Dupa ce si-au facut “hatarul”, au intrat din nou in zona
restrictionata.
Deathstars (Sweden) au urcat
pe scena cu fetele lor albe si cu parul lor negru, in spiritul unui
festival de genul ArtMania. Fanii au inceput sa zbiere, insa solistul
le-a atras atentia ca “o sa zbiere atunci cand vrea el!!” si asa a si
fost. Niste baieti furiosi, (mai urati – dupa cum le spune si numele)
energici, care stiu ce vor. Metalul lor industrial a inceput sa faca
multimea sa isi cam iasa din minti.
Cei de la Epica (Holland –
Belgium – Germany) ne-au purtat intr-un taram al fanteziei, al povestii,
al noptii. Cu metalul lor simfonic am participat la o atmosfera
mareata, frumoasa, inaltatoare. Solista Simone Simons, de o frumusete
epopeica (desi era blonda de data asta), ne-a vrajit pe toti.
In sfarsit au urmat nemtii de
la Die Toten Hosen, pentru prima data in Romania, head-liner-ii
festivalului. Parerea mea e ca nu s-au potrivit deloc cu genurile
muzicale uzuale la Art Mania, nici cu oamenii care ii asculta… Genul lor
fiind Punk si intreg festivalul avand o tenta gotica, au fost cam ca
nuca in perete. Asta insa nu i-a impiedicat pe fani sa isi dea frau
liber emotiilor si sa cante in rand cu solistul versurile pieselor.
Atmosfera de la concertul lor a fost una nesabuit de vesela si toata
lumea a plecat acasa (?) cu zambetul pe buze, mai ales dupa piesa Zehn
Kleine Jagermeister (una dintre cele mai cunoscute piese ale lor).
Era sa ne luam si noi putin de jandarmi si noi de ei, dar a fost ok pana la urma.
