ARTmania Festival 2012 - Day One

Prima zi la ARTmania Festival 2012 vazuta si relatata de Gina Stef, acrediatata la festival din partea Medias News Blog si Radio Ring.

Am ajuns la 14:30, mi-am luat frumos acreditarea, nici o problema, toata lumea foarte amabila, parca as fi aterizat cu trenul pe alta planeta. Am inceput sa ma plimb: piata mare – piata mica, piata mica – piata mare, si asa mai departe. Targ de lucrusoare frumoase hand-made, lume buna, rockeri, pletosi, furiosi. Ma simteam deja in elementul meu. Atmosfera foarte degajata, fiecare isi vedea de treaba lui (asta in virtutea zicalei: “libertatea ta se termina acolo unde incepe libertatea celui de langa tine”). Nici soarele nu ardea foarte tare, asa ca totul a fost perfect.

Primul concert, din Piata Mica, era programat la ora 15:00. Au inceput sa cante si sa zbiere cei de la Reborn (RO) pe la ora 15:00. Niste baieti care aveau habar de muzica, erau bine sincronizati, vocea suna bine, iar glumele dintre piese facute de “Reactorul Universului” (dupa cum isi spunea solistul) erau menite sa adune rockerii laolalta. Glumetii au reusit sa smulga cateva aplauze de la putinii spectatori (in afara de fotografi) care ii admirau in soare sau pe terasa de langa, la umbra. Sincer ma asteptam sa fiu dezamagita de prestatia lor, dat fiind faptul ca nu mai auzisem de ei – insa cu o zi inainte imi facusem “temele” si ii cautasem pe vastul youtube – dar am fost placut impresionata de genul de muzica “alternativ – hardcore”.

 

 

Dupa o binemeritata pauza de bere la halba (era cald) au aparut cei de la Voices of Silence (din Cluj  tot in Piata Mica) care au reusit sa adune mai multi impatimiti decat trupa precedenta. Au cantat un fel de rock clasic, Iris combinat cu Compact si cu… Metallica ) Nu as putea spune ca a fost ceva deosebit. E un gen de rock pe care l-am mai auzit cam peste tot si de la multe alte formatii. De remarcat a fost show-ul pe care au reusit sa il puna la cale, au interactionat cu publicul si s-au facut placuti de la prima melodie.

 

Vazand ca nu se mai canta nimic in Piata Mica (programul fiind decalat cu o ora – trebuiau sa mai urce pe scena spaniolii de la Kitsune Art) – am mers catre Piata Mare, unde incepusera sa se adune fanii cu o ora jumatate in fata scenei. Urmau Norvegienii de la Trail of Tears. Muzica a fost electrizanta, pletele zburau, iar fotografiile au fost pe masura. Dupa concert au iesit in fata scenei (prin lateral), ca niste “oameni normali”, fanii i-au remarcat, zeci de persoane le-au cerut sa faca fotografii cu ei, la fiecare persoana in parte erau tot mai amabili, tot mai glumeti, tot mai bucurosi ca atatia oameni le inteleg muzica si ca ii admira atat de mult. Dupa ce si-au facut “hatarul”, au intrat din nou in zona restrictionata.

 

 

Deathstars (Sweden) au urcat pe scena cu fetele lor albe si cu parul lor negru, in spiritul unui festival de genul ArtMania. Fanii au inceput sa zbiere, insa solistul le-a atras atentia ca “o sa zbiere atunci cand vrea el!!” si asa a si fost. Niste baieti furiosi, (mai urati – dupa cum le spune si numele) energici, care stiu ce vor. Metalul lor industrial a inceput sa faca multimea sa isi cam iasa din minti.

 

Cei de la Epica (Holland – Belgium – Germany) ne-au purtat intr-un taram al fanteziei, al povestii, al noptii. Cu metalul lor simfonic am participat la o atmosfera mareata, frumoasa, inaltatoare. Solista Simone Simons, de o frumusete epopeica (desi era blonda de data asta), ne-a vrajit pe toti.

 

 

 

In sfarsit au urmat nemtii de la Die Toten Hosen, pentru prima data in Romania, head-liner-ii festivalului. Parerea mea e ca nu s-au potrivit deloc cu genurile muzicale uzuale la Art Mania, nici cu oamenii care ii asculta… Genul lor fiind Punk si intreg festivalul avand o tenta gotica, au fost cam ca nuca in perete. Asta insa nu i-a impiedicat pe fani sa isi dea frau liber emotiilor si sa cante in rand cu solistul versurile pieselor. Atmosfera de la concertul lor a fost una nesabuit de vesela si toata lumea a plecat acasa (?) cu zambetul pe buze, mai ales dupa piesa Zehn Kleine Jagermeister (una dintre cele mai cunoscute piese ale lor).

Era sa ne luam si noi putin de jandarmi si noi de ei, dar a fost ok pana la urma.