Unii l-au aşteptat vreme de 40 de ani de pe timpul când încingea scenele alături de Black Sabbath, mulţi l-au descoperit călare pe “Crazy Train”, alţii au vibrat alături de el spunând fără niciun regret “Mama I’m coming home”. Aşteptarea a luat sfârşit sâmbătă 2 octombrie când marele Ozzy Osbourne, alias Prinţul Întunericului, alias bunicul heavy metalului a cântat în sfârşit la Bucureşti. Într-o formă de zile mari, Ozzy a spulberat toate barierele dintre scenă şi spectatori şi s-a dăruit în totalitate publicului, demonstrând că rockul adevărat nu are vârstă. În deschidere au cântat Coma şi Luna Amară, trupe care şi-au făcut bine treaba reuşind să încălzească publicul. Aproape de orele 20 vocea lui Ozzy a bubuit din difuzoare “Are you really, really ready?”, iar cei circa 12.000 de oameni au intrat în extaz odată cu primele acorduri din Bark at the moon. Până la celebrul Mr. Crowley, Ozzy a trecut în revistă şi cântecul Let me hear you scream de pe ultimul album, dar n-a uitat nici de începuturile sale şi pe parcursul concertului a cântat o serie de coveruri de la Black Sabbath, cum ar fi Fairies Wear Boots sau War Pigs, dar şi nemuritoarele sale succese Road to nowhere, Suicide solution şi Shot in the dark. Ozzy a interacţionat perfect şi în permanenţă cu publicul, pe care n-a uitat, printre stropii fierbinţi de hituri, să-l răcorească cu furtunul cu spumă şi mai apoi cu găleţi de apă.
Concertul a fost presărat şi cu două momente de solo, tobe şi chitară, muzicienii demonstrând că Ozzy a ştiut dintotdeauna să-şi aleagă oamenii de lângă el. În stilul carcateristic, Ozzy a ştiut să-l facă remarcat pe chitaristul Gus G, un instrumentist excelent care-l înlocuieşte cu brio pe Zakk Wylde, aclamându-l la scenă deschisă şi atrăgându-i alături de el şi pe spectatori. Ozzy a simţit în permanenţă pulsul publicului din faţa sa şi l-a stors de ultima picătură de energie. Dincolo de ştiinţa de a face show total, Ozzy s-a hrănit din energia publicului şi mai ales a cântat cu mare plăcere şi cu o bucurie sinceră, zugrăvită în permanenţă pe chip. Ozzy n-a uitat niciodată plăcerea de a cânta, de a face show, de a se dărui publicului său, de a se juca şi de a se bucura pentru fiecare concert şi acestea par a fi secretele longevităţii sale artistice. Un moment care a aruncat din nou publicul în delir a fost acela în care bunicul heavy metalului a apărut pe scena de la Bucureşti înfăşurat în steagul României, pe care l-a purtat mai apoi la gât.
Sfârşitul a venit pe neaşteptate, dar Ozzy a ştiut să continue vraja şi i-a făcut pe spectatori să strige până la epuizare “One more song”. Au urmat Mama I’m coming home cântată în cor de toată lumea şi mai apoi finalul în forţă cu Paranoid. Apoi...luminile rampei s-au stins, amplificatoarele au fost oprite, băieţii de la tehnic au început demontarea tobelor şi visul s-a estompat uşor, uşor în amintire. Fără doar şi poate toţi cei care l-au aşteptat pe Ozzy ani în şir în România au plecat acasă satisfăcuţi şi cu amintirea unui concert de pomină. Keep on rocking, Ozzy!
